Relatii toxice

Relatii toxice.Toti avem si pastram astfel de relatii. Parinti, prieteni, frati, iubiti. Multi nu realizeaza prin ce trec si atunci e scuzabil: n-au ce schimba daca nu stiu ce se intampla. Dar noi, cei care avem cunostinta despre relatiile toxice, le recunoastem si totusi le mentinem??? De ce facem asta? Este puterea obisnuintei atat de mare sau ne e pur si simplu frica sa mergem mai departe?
Cred ca frica de a fi singuri ne indeamna sa acceptam sau sa cautam prezenta unor persoane care ar fi trebuit sa iasa de mult din vietile noastre. Spunem ca ne-am saturat, ca nu mai putem, dar nu iesim din acea relatie sau aranjament. Si toate astea pentru ca nu avem incredere in noi insine, in valoarea noastra ca indivizi, ne e frica sa nu pierdem si apoi sa regretam. Stim ca oamenii apar in viata noastra cu scopul de a ne transmite un mesaj, de a ne invata ceva, pentru a ne ajuta sa platim niste polite ori, pentru a te conduce catre alte locuri si oameni.Si cum nimic nu e intamplator, daca ne aflam inca intr-o relatie toica, sau intr-un loc care ne face rau, asta e pentru ca nu ai invatat lectia pentru care ai fost adus acolo. Se intrepatrund aspecte psihologice, spirituale, oculte, aspecte ce tin de sentimente si multe altele. De multe ori se contrazic aceste planuri; si-atunci ce faci? Stai in durere, in nemultumire si te gandesti ca maine va fi mai bine?Legea atractiei spune ca Universul are grija ca doua persoane cu vibratii diferite sa nu fie in acelasi loc sau sa interactioneze. Si-atunci? Inseamna ca negativitatea din tine rezoneaza cu negativitatea mea si asta ne tine legati; asta e o abordare a problemei.Daca unul din cei doi isi schimba atitudinea, circumstantele vor face in asa fel ca celalalt sa nu mai fie in preajma sau pur si simplu nu va mai putea comunica cu persoana care a decis sa traiasca altfel. Si aici apare ruptura. Deci, relatiile toxice exista pentru ca avem nevoie de ele.Ne lovim cu capul de pereti, ne zbatem si urlam ca enoriasa de la Iasi de la Sf. Paraschieva, ba chiar mai si spunem "nu ies", pana cand invatam lectia care ne-a fost incredintata. Si atunci, ca prin magie, oamenii ies din viata noastra, sau relatiile devin non-toxice. As simple as that! Nu-i asa? O bagatela.

Schimbari, schimbari, schimbari...

Cand am infiintat blogul credeam ca oamenii au dreptul doar la franturi de fericire.Ei bine, asta era demult. Azi stiu cu siguranta un lucru: FERICIREA E O DECIZIE. De aceea am schimbat denumirea blogului. Fericirea e o stare pe care ti-o oferi sau nu, indiferent de circumstantele exterioare. Asta depinde foarte mult si cat de mult ne iubim pe noi insine, cat credem ca meritam si cat ne oferim. A nu lasa o situatie dificila sau o intamplare neplacuta sa-ti schimbe starea depinde numai de tine. Unii vor spune ca a trece indiferent peste toate denota nesimtire. Insa eu nu vorbesc aici despre indiferenta, ci despre acceptare. Accepta situatia asa cum este pentru ca nimic nu este intamplator, invata, recepteaza mesajul, dar nu te bosumfla; cu buna dispozitie orice problema pare mai usoara, si solutiile chiar apar rapid. Vorbesc aici despre atitudine pozitiva, incredere in noi si in faptul ca suntem iubiti.Multi stim toate lucrurile acestea, insa e mult mai usor sa ne punem fericirea in mainile altora. Fericirea vine dinauntrul fiecaruia, si pentru asta suntem responsabili fiecare in parte. Odata ce am inteles si ne asumam raspunderea, vom mai cadea din cand in cand pentru ca e natural. Important este sa ne ridicam, sa invatam, sa cerem ajutor si daca am ranit pe cei din jur in momentul cand ne-am dezechilibrat, sa avem puterea sa recunoastem si sa cerem scuze. In trecut nu recunosteam cand am gresit si NICIODATA  nu spuneam "iarta-ma". Aveam convingerea ferma ca voi decade in ochii celuilalt.
       Foarte important a devenit pentru mine in ultima vreme monitorizarea actiunilor si reactiilor mele, deasemenea si efectele acestora. Trebuie sa spun ca am facut descoperiri fantastice, si de asemenea imi dau seama cand ceva nu e bine si trebuie sa ma opresc. Uitandu-ma inapoi, ma intreb cum am trait cu mine in toti anii astia; imi dau seama cat de mult m-am schimbat intr-un timp atat de scurt, in mod constient si cat de mult mai am de lucru!
      Trecem chiar acum cu totii prin schimbari naucitoare si imbucurator este ca din ce in ce mai multi oameni se intorc catre ei insisi, si inteleg utilitatea acestui fapt. Cu toate acestea, mi-as dori sa fie si mai multi cei care constientizeaza ca puterea este in ei deoarece toti avem acea scanteie divina care ne ofera Iubirea, Adevarul, si Lumina.

O mica bucurie de Pasti intr-un ocean de suferinta. Impreuna putem face mai multe pentru Flavius Stefanut!

L-am gasit pe Flavius intr-unul din saloanele sectiei Oncologie Pediatrica  al Spitalului Marie Curie. Este un baietel de 8 ani, cuminte, frumusel foc, destul de firav si aparent fara nici o problema. Se joaca, deseneaza, citeste, cu toate ca nu a mers la scoala niciodata. Aceste lucruri specifice copilariei le-a invatat impreuna cu parintii lui care il vegheaza in permanenta, in spital. Pentru ca Flavius si-a trait toata viata numai in spitale.
Motivul? 7 diagnostice care i-au transformat viata intr-un chin.
1.  DIABET ZAHARAT INSULINO-DEPENDENT
2. SINDROM EVANS
3. ANEMIE SECUNDARA
4. HEPATOMEGALIE
5. TROMBOCITOPENIE SECUNDARA
6. LIMFOPENIE SECUNDARA
7. NEUTROPENIE SECUNDARA
Tratamentul copilului plus cele 6 mese zilnice de care are nevoie Stefanut se ridica la costuri lunare de peste 1000 lei, in afara faptului ca pentru a-i salva viata, este nevoie de un transplant de maduva. Costul acestei operatii este de 120.000 euro si nu se poate efectua in tara, pentru ca nu exista donator compatibil. Stefanut face 4 injectii cu insulina zilnic, si 6 teste  de glicemie, unul fiind obligatoriu inaintea fiecarei mese. O problema este si achizitionarea acestor teste destul de costisitoare; sindromul Evans ii provoaca acestui copilas dese hemoragii nazale, urmate de stari de oboseala excesiva si eruptii cutanate.
Greu de inchipuit dupa toate acestea ca Flavius este supus si la sedinte de chimioterapie pentru a combate ultimele 3 afectiuni mentionate mai sus. In aceste conditii familia este nevoita sa stea aproape in permanenta in preajma copilului deci veniturile sunt destul de mici; de aceea parintii cer ajutorul celor care ii pot ajuta cat de putin, pentru a strange banii necesari operatiei (120.000 euro) dar si medicamente, alimente sanatoase, rechizite, etc.
Am tinut sa cunosc personal aceasta familie si pot sa spun ca sunt oameni extraordinari. Domnul Filip isi iubeste enorm copilul si face tot ce ii sta in putinta sa ii ofere o viata normala; merita tot sprijinul si ajutorul nostru, si daca veti avea curiozitatea sa mergeti sa ii cunoasteti veti avea o surpriza placuta. Trist este ca astfel de oameni trec prin momente atat de grele.
Stefanut Flavius isi doreste o tableta.... Sa-ti traiesti viata intr-o rezerva de spital nu este intocmai amuzant si ar putea sa-si petreaca timpul cand se simte mai bine jucandu-se. Eu am gasit o oferta pentru o tableta si cu ajutorul celor interesati as vrea sa o achizitionez. Daca doriti sa contribuiti ma puteti contacta la nr. 0727569876 LAURA . M-ar bucura sa ii facem lui Flavius o vizita, oferindu-i acest cadou.
De asemenea il puteti contcta pe dl. FILIP ALEXANDRU, tatal lui Flavius, la nr. 0724183996 sau sa il ajutati cu o suma cat de mica in conturile deschise la UNICREDIT TIRIAC BANK.

RON: RO44BACX0000000855120000
EUR: RO17BACX0000000855120001

• veti gasi cazul lui Flavius in media. Nu virati bani in conturile ziarelor pentru ca nu ajung la cei care au nevoie de ei. Acesta nu este un caz unic! Cel mai bine este sa luati legatura cu persoanele in cauza dupa care veti lua o decizie pertinenta asupra veridicitatii cazurilor si a celor care merita ajutati.
• cine poate ajuta acest caz cu CICLOSPORINUM si TESTE CODE FREE pentru glicemie este rugat sa il contacteze pe dl. Filip Alexandru 0724183996.

VA MULTUMESC ANTICIPAT IN NUMELE FAMILIEI FILIP.

Leeeeeleeeeeeeeeeeeeeeiiiiiiiii, taica!

Stau asa si ma gandesc... DACA CEAUSESCU NU MUREA PANA AZI, FACEA SIGUR INFARCT!!!! Ia priviti aici:

Asus EeePC 1008P Karim Rashid

ASUS Eee PC 1008 a primit un nou design exterior (adica mai bine zis glazura de ciocolata). Responsabil pentru infatisarea unica al netbookului este designerul de origine egipteana Karim Rashid.

• Ecran: 10.1″ cu iluminare LED, WSVGA (1024×600)
• Sistem de operare: Windows 7
• Procesor: Intel® Atom™ N450 1.66GHz HT (GPU integrat, TDP 5.5W)
• Memorie standard: 1GB DDR2 SO-DIMM (extensibil la 2GB)
• Stocare: hard disc 2.5″ 250GB/320GB SATA2 5400rpm (TDP 2.5W), cat si 500GB* ASUS WebStorage
• Retea: WLAN 802.11b/g/n @2.4GHz, BluetoothV2.1 + EDR**
• Baterie: Li-polymer ~6 ore
• Camera WEB: 1.3 megapixeli
• Conectivitate: 1 x Mini VGA, 2 x USB 2.0, LAN RJ-45, 2 x Audio (casti+microfon), Card Reader: MMC/SD
• Dimensiuni: 262mm (W) x 180mm (D) x 26.2mm (H)
• Greutate: 1.145kg
• Culori disponibile: Hot Pink, Coffee Brown

Zau daca nu-ti vine sa-l mananci! Micut micut, dragut dragut! Si unde mai pui ca la asa o configuratie gasesti laptopuri mult mai scumpe si, curios, este valabil si in Romania. Poate va ganditi la pret... 1600 lei. Mda, maniacii in ale tehnologiei (ca mine) ofteaza ingandurati...

Pentru asa ceva metrita sa economisesti!

Dar hai sa vedem cine e nenea asta Karim Rashid.

Celebrul designer Karim Rashid, autorul cărţii "Design Yourself", a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că principala idee postulată în cartea sa este aceea că fiecare individ are control asupra propriului destin, fiind singur capabil să îl schimbe, prin construirea propriei vieţi. Karim Rashid: "Design Yourself" este o carte despre controlul asupra propriului destin ;este unul dintre cei mai populari designeri contemporani, cu un portofoliu de peste 2.500 de proiecte. Lucrările sale sunt prezente în colecţiile permanente ale 14 muzee importante din întreaga lume, printre care San Francisco Museum of Art şi New York Museum of Modern Art . Realizările sale, alături de recunoaşterea internaţională, au făcut din el un conferenţiar invitat constant în centre universitare de renume. Mai mult, este Doctor Honoris Causa al Ontario College of Art and Design şi al Corcoran College. Rashid a primit numeroase distincţii internaţionale pentru creaţiile sale. Rashid vorbeşte, în interviul acordat MEDIAFAX, despre cartea sa, "Design Yourself", lansată la Editura Publica, dar şi despre ce înseamnă Europa de Est în materie de creativitate, influenţa copilăriei, a adolescenţei şi a tatălui său în dezvoltarea sa profesională, precum şi despre companiile pentru care a lucrat sau despre ce înseamnă să ai succes în acest domeniu. Reporter: Spuneai într-un interviu că eşti fascinat de Europa de Est. Care sunt motivele pentru acest lucru? Karim Rashid: Ei bine, sunt mai multe motive. Consider că în Europa de Est găseşti pasiune, intelect, schimbare şi cred că e mai puţină dorinţă sau necesitate de a îţi pune întrebări despre istorie. Este ca şi când, în special în rândul tinerilor, ar vrea să treacă mai departe, să facă (din această zonă, n.r.) un loc mai bun. Şi, evident, acest lucru se întâmplă datorită descoperirii unei noi libertăţi, care vine din schimbările din respectivele ţări, din politică etc. Dar energia de genul ăsta este un fel de sentiment "pionieresc". Oamenii ştiu că vor să facă ceva nou. Un sentiment nou, care îmi place. Simt că aş vrea să fac parte din asta. Când mă aflu în multe părţi din Europa de Vest sau la New York, am sentimentul că aceste oraşe au avut timpul lor şi trăiesc dintr-o reputaţie câştigată în trecut, dar nu se mai schimbă atât de des, sunt oarecum obosite şi nu mai reprezintă, în mod clar, un nucleu al avangardei sau al creativităţii. Cred că în Europa de Est se întâmplă lucruri noi. Sunt oameni tineri, foarte determinaţi să intre în competiţie cu lumea. R: Ce crezi despre România? K.R.: În afară de a-i şti istoria şi pe lângă faptul că am cunoscut câţiva români în viaţa mea, pentru că am mulţi prieteni, nu ştiu foarte multe. Am ajuns de puţin timp şi plec repede, aşa că... Cred totuşi că este foarte interesant că nu sunteţi parte a culturii slave, ci veniţi, mai degrabă, dinspre italieni. Găsesc acest lucru extrem de fascinant. Sunteţi, practic, în mijlocul Balcanilor. R: Care este influenţa designului asupra brandurilor? Poate designul să creeze un brand? K.R.: Da. Iniţial, creai identitatea şi brandul unui produs înainte să creezi produsul în sine. Dar eu cred că acum este exact pe dos. Un obiect în sine poate crea un brand. Dacă un obiect, un produs este destul de simbolic, atunci oamenii îşi vor aduce aminte de el. Aşa că, brandul începe să fie cunoscut de la obiect, nu invers. Cred că acum, brandingul este, într-un fel, ceva ce putem face extrem de rapid, practic peste noapte, şi cred că a început totul cu sistemul de comerţ online, care a suferit un boom în anii '80 - '90. Realizăm acum că, în ceea ce priveşte o idee sau un brand, acum avem mijloacele de a le disemina la nivel global. R: Ce te-a inspirat în designul ambalajelor unor produse marca Davidoff, Kenzo, Prada, Ralph Laurent? K.R.: Fiecare dintre proiectele respective este diferit. Fiecare are o poveste diferită, fiind folosite uneori criteriile cu care compania vine la mine, iar uneori este vorba despre ideile mele despre cum cred că oamenii trăiesc alături de respectivele produse. Am făcut, în industria cosmetică, circa 150-200 de produse şi fiecare are propria poveste. R: Care este brandul pentru care ţi-a plăcut cel mai mult să lucrezi? K.R.: Lucrez acum cu Samsung şi cred că este una dintre cele mai bune companii din domeniul tehnic din lume, dacă nu chiar cea mai bună, şi sunt foarte încântat că lucrez cu ei. Sunt extrem de precişi, iar produsele lor sunt foarte bune şi sunt fericit că sunt parte din asta. Aş vrea să lucrez cu o companie auto. Am făcut mai multe maşini-concept cu ceva timp în urmă, pentru Toyota, dar erau doar maşini-concept şi aş vrea să fac ceva real, să pun pe drum. Nu îmi mai mai place să facă lucruri care sunt la stadiul de concept pentru nimeni din lume. Vreau să fac lucruri care să influenţeze viaţa oamenilor. Am lucrat pentru companii foarte, foarte bune şi aş vrea să mai fac lucruri pentru toate aceste companii. Am lucrat cu Prada şi mi-a plăcut la nebunie, oamenii de la Kenzo sunt fantastici şi am o relaţie constantă cu ei. Aş vrea să lucrez mai mult în domeniul hi-tech, pentru că am senzaţia că lumea aceea este una extrem de conservatoare şi aş vrea să fac nişte schimbări. Aş vrea să fac toate acele produse mai umane. Acele obiecte nu vorbesc despre spiritul utilităţii lor şi folosesc limbajul tehnic învechit, nu au progresat deloc în acest sens. Găsesc acest lucru ca fiind provocator. R: De ce ai ales să faci design pentru atât de multe tipuri de produse, de la parfumuri şi electronice la modă, artă sau spaţiu public? K.R.: Cred că e din cauză că, atunci când eram copil, admiram sincer pluralismul. Mi se părea fabulos că Le Corbousier era totodată pictor şi arhitect, era interesant pentru mine că Rodchenko (Alexander Rodchenko, n.r.) era pe de o parte designer de haine şi pe de alta, era arhitect. Mi-aduc aminte că, atunci când eram adolescent, am citit o carte despre Raymond Fernand Loewy, cel care a creat sticla de Coca Cola, pachetul de ţigări pentru Lucky Strike şi a făcut navete spaţiale pentru NASA. Tatăl meu era oarecum pluralist. Era designer pentru televiziune, era pictor, a făcut mobila din casa noastră... Se trezea duminica dimineaţa setat să creeze o rochie pentru mama mea. O desena, lua materiale, o tăia, o croia şi după aceea mergeau la o petrecere şi ea o purta. Aşa că, dacă eşti copil şi vezi asta, eşti capabil să creezi orice. R: Care sunt ingredientele pentru un design de succes? K.R.: Ingredientele sunt atunci când funcţionalitatea, performance-ul, frumuseţea, materialul, esteticul şi organicitatea sunt oarecum inseparabile. Atunci când dacă scoţi una dintre ele, nu mai ai obiectul. Cred că dacă acestea sunt inseparabile, atunci ai un design bun, un design frumos. R: Despre ce e vorba în cartea "Design Yourself"? Care este principalul mesaj pe care vrei să îl înţeleagă cititorii tăi? K.R.: Am început să o scriu în avion. Mi-a luat cam 3-4 ani să o scriu. Când am început, ideea era să scriu o carte despre filosofia personală asupra lumii, dragostei, a jocului. Deci, era vorba despre a trăi. În timp ce o scriam, mi-am dat seama că întâlnesc oameni în jurul lumii care, într-un fel, se simt frustraţi mereu de propria existenţă şi cred că acest lucru se întâmplă pentru că pierd oportunităţi în viaţă. Mi-am dat seama că sunt puţini oamenii care sunt satisfăcuţi în încercarea de a-şi îndeplini visul. Astfel, m-am gândit că aş putea să scriu cartea pentru a-i inspira pe oameni să-şi urmeze visul şi să îi încurajez pe oameni să fie mai conştienţi de ei, la nivel personal, de faptul că avem control asupra destinului nostru. Cred, până la urmă, că ăsta este mesajul cărţii. Când o citeşti devii pozitiv şi inspirat şi realizezi că poţi să faci schimbări ce ţin de tine, la nivel personal. Designul, la nivel de definiţie, este un program, un criteriu. Te aşezi şi faci o listă cu toate obiectivele pe care vrei să le atingi. Ei bine, şi vieţile noastre sunt la fel. E ca atunci când ne aşezăm dimineaţa şi scriem toate lucrurile pe care trebuie să le facem în ziua respectivă. Dar, ceea ce nu facem ca oameni, este o astfel de listă pe termen lung. Avem tendinţa să nu spunem ce ne-ar plăcea să facem peste 10 ani sau 5 ani, ce aşteptări avem de la noi. Nu facem asta. Ne ducem viaţa zi de zi şi cred că asta este o atitudine volatilă, aceea de a lăsa viaţa să te poarte pe unde vrea, ca şi când cineva ne-ar controla mereu. Eu cred că Dumnezeul din fiecare este în mintea noastră şi că putem avea control mult mai mare asupra propriilor vieţi. Şi, pe de altă parte, cartea spune să crezi în tine, să afli la ce eşti bun şi la ce nu eşti bun. Dacă nu eşti bun la ceva, nu îţi pierde timpul. Acceptă că nu eşti bun. Cred că este o tendinţă în educaţie de a încerca să învăţăm să fim buni la lucruri la care nu suntem. Eu cred că, de fapt, este exact pe dos. Cred că trebuie să exploatăm lucrurile la care suntem buni, pentru că suntem diferiţi unul de celălalt şi fiecare are ceva diferit prin care îşi contribuie la lumea înconjurătoare. R: De ce are cartea mai multe versiuni de design şi de ce foloseşte atât de multe culori? K.R.: Sunt două motive. Unul este acela că eu nu mai cred foarte tare în cărţile tipărite, pentru că poţi să iei un gadget şi să citeşti, iar dacă este vorba doar de informaţie, nu mai e nevoie să folosim hârtie, deci nu mai e mare nevoie de cărţi. Şi, dacă decizi să scoţi o carte, atunci ea trebuie să fie ceva plăcut, o experienţă, cu culori diferite, senzaţii diferite şi ar trebui să fie puternică din punct de vedere grafic. Dacă nu aş fi putut să scot cartea aşa cum e din punct de vedere grafic, atunci aş fi apelat la o variantă electronică, pentru că nu ar fi fost necesar să scot o altfel de carte. R: Ce vrei să împărtăşeşti publicului român la conferinţa ta? K.R.: Voi vorbi despre carte şi le voi împărtăşi modul în care designul poate aduce atât de multe beneficii la nivel personal şi colectiv şi despre cum poate schimba lumea.

Mi s-a parut un interviu interesant si sper ca v-a placut si voua. Acesta este de asemenea un link interesant si folositor. Gasiti acolo idei de design pentru absolut orice. http://www.karimrashid.com/ La buna clickuire.

ZUMBA!

ZUMBA... Stai si te gandesti: asta ce-o mai fi???????? Ei bine, pe cat de ciudat suna pe atat de interesant este. As putea spune ca e solutia ideala pentru cele mai multe dintre problemele noaste. Zumba este un nou trend in fitness: un fel de aerobic in pasi de dans. Se exerseaza diferite miscari de dans, in cea mai mare parte latino, intr-un ritm destul de alert cat sa arda in jur de 600 si 1000 de calorii intr-o sedinta de o ora. Pe langa faptul ca cine rezista, transpira de 10 ori mai mult decat daca ar trage de fiarele incapatanate de la sala, e si foarte fun! De aceea spun ca e solutia pentru toate problemele. Esti obosit, plictisit, singur, deprimat sau te lupti cu surplusul de kilograme, mergi la o sedinta de zumba si te vei umple de energie pozitiva. Chestia asta o puteti face si acasa in fata televizorului; sunt pe net sute de filmulete cu zumba si daca mai corupeti pe cineva e chiar minunat! Unde mai pui ca inveti sa si dansezi si capeti o atitudine foarte sexy!Eu am incercat si va recomand si voua. Vizionati video si o sa va lamuriti; pare floare la ureche, nu? Executati corect miscarile timp de 50 de minute si va garantez o febra musculara de zile mari... asta pentru cine se mai poate ridica din pat a doua zi! Ok... pentru cine nu se poate ridica din pat si are companie...se continua fitness-ul.

Concert Directia 5

"A fost frumos/ A fost asa cum mi-am dorit"... exact asa as putea spune despre concertul Directiei 5 de Sf. Valentin. Profesionisti cum ii stim, membrii formatiei au creat o atmosfera minunata iar Cristi Enache ne-a ridicat iar in picioare. La intrare tuturor doamnelor si domnisoarelor ni s-a oferit cate o floare (ce bine ca sensibilitatea nu a murit inca!) dupa care ne-am asezat confortabil pe locurile noastre. Publicul pe care Directia 5 il strange face parte probabil din cei 1% din populatia Romaniei conform conceptiilor Basesciene de netagaduit ; este o ocazie de a evada din cotidian, de a vedea oameni civilizati, educati, imbracati cu bun gust. Probabil asta face aceasta formatie atat de speciala; faptul ca ofera clasa, au creat un trend, s-au reinventat mereu si au evoluat intr-un mod surprinzator de placut. Multumiri in mod special lui Cristi Enache care de 10 ani incoace ramane pentru mine interpretul cu cea mai mare putere de a exprima si de a transmite ceea ce canta si de a ajunge la sufletul celor ce asculta. cu poza asta ma pot da si eu mare ;))

Ce minunatie!!!!!!

Priviti aceste imagini pline de caldura si optimism!

Era momentul pentru o noua postare. De ce simt unii oameni nevoia de a fura? Cati dintre noi au aceasta pornire si de ce? Sa fie de vina doar nevoile sau criza? Ma indoiesc. E ceva ce n-am sa inteleg in veci. Dorinta de a castiga bani in mod necinstit: inselatorie, furt, tertipuri avocatesti si bancare, nu conteaza. Si cand vine vorba de romani... sunt cei mai fericiti cand au reusit sa dea cuiva "teapa". Nu sunt mandra ca m-am nascut in aceasta tara si fac parte din acest neam si nu e vina mea pentru sentimentele pe care le incerc. Oricum, ceea ce vreau sa va spun este ca cine are de gand sa colaboreze vreodata cu bancile, sa renunte la acest gand imediat!
Nimeni nu face ceva pentru voi fara sa aiba un castig si credeti-ma castigul bancilor este unul fraudulos. Tertipurile cele mai folosite sunt NESPECIFICAREA UNOR CLAUZE (pentru ca nu citeste nimeni "cearceafurile" pe care ei le numesc contracte!)LIBERTATEA PE CARE SI-O IAU DE A SCHIMBA DOBANZILE dupa bunul lor plac si multe altele. Esti mintit in fata ca ti s-a spus cutare lucru, cand de fapt nu ai fost informat la semnarea contractului, si astfel esti pacalit. La aceleasi tertipuri apeleaza si alte mari companii cum ar fi cele de telefonie mobila sau furnizorii altor servicii. Deci, cand semnati un contract stati si cititi-l cu atentie chiar daca dureaza si puneti operatorilor toate intrebarile posibile. O inregistrare n-ar strica! :))

Va pun la dispozitie cateva linkuri.

http://forum.chip.ro/archive/index.php/t-71814.html

http://forum.hotnews.ro/index.php?showtopic=781

http://www.avocatura.com/forum/raiffeisen-bank-problema-t15118.html